cununat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUNUNÁT, -Ă, cununați, -te, adj. Căsătorit (după ritualul religios). –
V. cununa.cununat (Dicționaru limbii românești, 1939)cununát și (Trans. nord)
curunát, -ă adj. Căsătorit.
cununat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cununat a. unit prin cununie.
cununat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUNUNÁT, -Ă, cununați, -te, adj. Căsătorit după ritualul religios. —
V. cununa.