cunetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUNÉTĂ, cunete, s. f. Mică rigolă amenajată în interiorul unui canal cu secțiune mare, pentru a ușura scurgerea apelor cu debite mici. – Din
fr. cunette.cunetă (Dicționar de neologisme, 1986)CUNÉTĂ s.f. Mică rigolă amenajată în radierul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor la debite mici. [< fr.
cunette, it.
cunetta].
cunetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)CUNÉTĂ s. f. rigolă în radierul unui canal cu secțiune mare pentru a ușura scurgerea apelor cu debit mic. (< fr.
cunette)
cunetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cunétă s. f.,
g.-d. art. cunétei; pl. cunétecunetă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUNÉTĂ, cunete, s. f. 1. Rigolă cu secțiune semicirculară, amenajată în lungul unui canal.
2. Secțiunea de curgere a unui canal navigabil. — Din
fr. cunette.