cuneiform - explicat in DEX

cuneiform (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUNEIFÓRM, -Ă, cuneiformi, -e, adj. Care este în formă de cui. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă, folosit de unele popoare orientale antice. ♦ (Substantivat, f.) Literă folosită în acest sistem de scriere. [Pr.: -ne-i-] – Din fr. cunéiforme.

cuneiform (Dicționar de neologisme, 1986)
CUNEIFÓRM, -Ă adj. Care este în formă de cui; cuneat. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, folosită de unele popoare din Orientul antic. // s.f. Literă folosită în acest sistem de scriere. // s.n. Unul din oasele tarsului. [Pron. -ne-i-. / < fr. cunéiforme, cf. lat. cuneus – cui, forma – formă].

cuneiform (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUNEIFÓRM, -Ă I. adj. în formă de cui. ♦ scriere ~ă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie, la unele popoare din Orientul antic. ◊ (s. f.) literă folosită în acest sistem de scriere. II. s. n. os al tarsului. (< fr. cunéiforme)

cuneiform (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cuneifórm, -ă adj. (d. lat. cúneus, cuĭ, și forma, formă). În formă de cuĭ, ca vechile litere ale Asirienilor, Perșilor și Mezilor. V. sfenoid.

cuneiform (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!cuneifórm (-ne-i-) adj. m.; f. cuneifórmă, pl. cuneifórme

cuneiform (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cuneiform a. 1. în formă de cuiu; 2. se zice de caracterele vechii scrisori a Asirienilor, Mezilor și Perșilor: fiecare literă e reprezentată prin semne în formă de cuie, felurit așezate și combinate.

cuneiform (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUNEIFÓRM, -Ă, cuneiformi, -e, adj., s. f. 1. Adj. Care este în formă de cui. ◊ Scriere cuneiformă = sistem de scriere cu litere în formă de cuie săpate în piatră sau imprimate pe tăblițe de argilă, folosit de unele popoare orientale antice. 2. S. f. Literă folosită în acest sistem de scriere. [Pr.: -ne-i-] — Din fr. cunéiforme.