cunctator - explicat in DEX

cunctator (Dicționar de neologisme, 1986)
CUNCTÁTOR adj., s.m. (Rar) (Persoană) care temporizează, tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. [< lat. cunctator].

cunctator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CUNCTÁTOR adj., s. m. (cel) care tărăgănează lucrurile pentru a provoca o întârziere. (< lat. cunctator)

cunctator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cunctátor (rar) (cunc-ta-) adj. m., s. m., pl. cunctátori

cunctator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
*Cunctátor (supranume roman) (Cunc-ta-) s. propriu m.