cumulus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚMULUS s. m. Formație de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, semnalând timp frumos. – Din
fr.,
lat. cumulus.cumulus (Dicționar de neologisme, 1986)CÚMULUS s.m. Formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată, izolate, al căror contur se modifică neîncetat, care, apărând vara la înălțimi de peste 1000 m, prevestesc timpul frumos. [Pl.
-uși. / < fr., lat.
cumulus].
cumulus (Marele dicționar de neologisme, 2000)CÚMULUS s. m. formație de nori groși de culoare albă, cu aspect de ghemotoace de vată izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care vara prevestesc timpul frumos. (< fr., lat.
cumulus)
cumulus (Dicționaru limbii românești, 1939)*cúmulus n. (cuv. lat. care înseamnă „grămadă”).
Fiz. Un fel de nourĭ în forma [!] de grămezĭ care se rezolvă de ordinar în ploaĭe.
cumulus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúmulus s. m.cumulus (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚMULUS s. m. Formațiune de nori groși, albicioși, cu aspect de grămezi izolate, al căror contur se modifică neîncetat și care apar la înălțimi de peste 1000 m, frecvenți în anotimpul cald. — Din
fr.,
lat. cumulus.