culisa (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULISÁ, culiséz, vb. I.
Tranz. A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă.
V. glisa. ◊
Intranz. Ușa culisează. – Din
fr. coulisser.culisa (Dicționar de neologisme, 1986)CULISÁ vb. I. intr. (
Tehn.; despre piese mobile) A aluneca pe culise (
2) [în DN]. [< fr.
coulis-mobile].
culisa (Marele dicționar de neologisme, 2000)CULISÁ vb. intr. (despre piese mobile) a aluneca pe culise (2); a glisa. (< fr.
coulisser)
culisa (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)culisá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
culiseázăculisa (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULISÁ, culiséz, vb. I.
Tranz. A pune în mișcare, de obicei alternativă, o piesă mobilă de-a lungul unui canal făcut într-o bară dreaptă sau curbă. ◊
Intranz. Ușa culisează. — Din
fr. coulisser.