culinar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CULINÁR, -Ă, culinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării. ◊
Arta culinară = pricepere deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor. – Din
fr. culinaire, lat. culinarius.culinar (Dicționar de neologisme, 1986)CULINÁR, -Ă adj. De bucătărie, referitor la prepararea mâncării. ◊
Artă culinară = arta de a pregăti mâncăruri. [Cf. fr.
culinaire, lat.
culinarius].
culinar (Marele dicționar de neologisme, 2000)CULINÁR, -Ă adj. referitor la bucătărie. ♦ artă ~ă = arta de a pregăti mâncăruri. (< fr.
culinaire, lat.
culinarius)
culinar (Dicționaru limbii românești, 1939)*culinár, -ă adj. (lat.
culinarius, d.
culina [din
coclina], bucătărie, d.
cóquere, a coace). De bucătărie:
arta culinară. Latină culinară, latină stropșită, proastă.
culinar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)culinár adj. m.,
pl. culinári; f. culináră, pl. culináreculinar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)culinar a. privitor la cuine sau bucătărie:
și ’n probleme culinare te 'ncearcă a fi isteț EM.
culinar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CULINÁR, -Ă, culinari, -e, adj. Care ține de bucătărie, privitor la prepararea mâncării. ◊
Artă culinară = pricepere deosebită, meșteșug în pregătirea și aranjarea mâncărurilor. — Din
fr. culinaire, lat. culinarius.