culion - explicat in DEX

culion (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULIÓN, culioane, s. n. (Înv.) Potcap mic, rotund, de catifea, fără boruri. [Pr.: -li-on] – Din ngr. kukúl(l)i.

culion (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
culión (culioáne), s. n. – Potcap caracteristic călugărilor ortodocși. Ngr. ϰουϰουλιόν (sec. XIX). Înainte se folosea și forma cuculiu, a aceluiași cuvînt gr., cf. cucui.

culion (Dicționaru limbii românești, 1939)
culión, V. cuculion.

culion (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culión (înv.) (-li-on) s. n., pl. culioáne

culion (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
culion n. potcap fără borduri, de catifea, negru la călugări, roș la protopopi și albastru la orice preot. [Gr, bizantin KUKÚLION].

culion (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULIÓN, culioane, s. n. (Înv.) Potcap mic, rotund, de catifea, fără boruri. [Pr.: -li-on] — Din ngr. kukúl(l)i.