culic - explicat in DEX

culic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CULÍC, culici, s. m. (La pl.) Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen. – Et. nec.

culic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
culíc (culíci), s. m. – Nume dat diferitelor păsări acvatice (Himantopus rufipes; Haematopus ostralegus; Recurvirostra avocetta). – Var. culici. Rus. kulik „sitar” (DAR).

culic (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CULÍC s. m. Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos și cu penajul brun-închis sau brun-argintiu, care cuibăresc în Deltă sau sînt doar de pasaj. În România se cunosc trei specii: c. mare (Numenius arquata), cu pete lanceolate, cafenii-deschis, pe spate: c. mic (N. phaeopus), cu două dungi închise pe cap; c. cu cioc subțire (N. tenuirostris), cu pete cafenii, mari pe spate.

culic (Dicționaru limbii românești, 1939)
culíc și culícĭ m. (rut. rus. kulik, id.). Numele unor păsărĭ care trăĭesc pe malurile apelor: un fel de becață cu cĭocu puțin încovoĭat în jos (numenius arquatus); alta, de forma berzeĭ, dar mult maĭ mică (himántopus cábdidus); alta, tot așa, cu cĭocu încovoĭat în sus (recurvirostra avocetta).

culic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
culíc s. m., pl. culíci

culic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CULÍC, culici, s. m. (La pl.) Gen de păsări de mlaștină cu ciocul lung și îndoit în jos, cu penajul brun-închis sau brun-ruginiu (Numenius); (și la sg.) pasăre din acest gen. — Et. nec.