cufureală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)cufureală, cufureli s. f. (pop.) diaree
cufureală (Dicționaru limbii românești, 1939)cufureálă f., pl.
elĭ. Triv. Acțiunea de a te cufuri. Materiĭ fecale rezultate din cufureală.
cufureală (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cufureálă, s.f. – (med.) Diaree; „E oprită cu ceai de sunătoare, tarhon/ chimen, sămânță de mărar, potrocuță ori de ștevie păcurărească” (Faiciuc 1998: 100). – Din cufuri + -eală.
cufureală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cufureálă s. f.,
g.-d. art. cufurélii; pl. cufuréli