cufundare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUFUNDÁRE, cufundări, s. f. Acțiunea de
a (se) cufunda și rezultatul ei; afundare, scufundare, adâncire. –
V. cufunda.cufundare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cufundáre s. f.,
g.-d. art. cufundắrii; pl. cufundắricufundare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUFUNDÁRE, cufundări, s. f. Acțiunea de
a (se) cufunda și rezultatul ei; afundare, scufundare, adâncire. —
V. cufunda.