cufundătură - explicat in DEX

cufundătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUFUNDĂTÚRĂ, cufundături, s. f. 1. Faptul de a (se) cufunda. 2. (Concr.) Loc cufundat; adâncitură, scufundătură. – Cufunda + suf. -ătură.

cufundătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
cufundătúră (est) și sc- (vest) f., pl. ĭ. Rezultatu cufundăriĭ: m´am cufundat de treĭ orĭ, și la a treĭa cufundătură am ajuns la fund. Adîncătură, depresiune de pămînt, loc jos.

cufundătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cufundătúră s. f., g.-d. art. cufundătúrii; pl. cufundătúri

cufundătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cufundătură f. pământ cufundat.

cufundătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUFUNDĂTÚRĂ, cufundături, s. f. 1. Faptul de a (se) cufunda. 2. (Concr.) Loc cufundat; adâncitură, scufundătură. — Cufunda + suf. -ătură.