cufund (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUFÚND s. n. (
Reg.; în
loc. adv.)
De-a cufundul = cufundându-se. – Din
cufunda (derivat regresiv).
cufund (Dicționaru limbii românești, 1939)cufúnd (est) și
scufúnd (vest), a
-á (d.
fund, ca
a-fund. V.
con-fund). Bag în apă saŭ supt [!] apă:
a cufunda o corabie bombardînd-o. V. refl. Mă afund, mă daŭ la fund:
omu, rața, corabia se cufundă. Mă las în jos:
pămîntu se cufundă. Fig. Mă cufund în somn, dorm adînc. – Și
acufund.cufund (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUFÚND s. n. (
Reg.; în
loc. adv.)
De-a cufundul = cufundându-se. — Din
cufunda (derivat regresiv).