cufundac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUFUNDÁC, cufundaci, s. m. (
Ornit.) Cufundar. –
Cufunda +
suf. -ac.cufundac (Dicționaru limbii românești, 1939)cufundác, fundác și
cufundár m. (d.
cufund). Un fel de lișiță c´un moț de pene albe în prejuru [!] capuluĭ, numită și
bodîrlăŭ (
colymbus). Un fel de rață sălbatică cu pene negre lucitoare și pîntecele alb, numită și
corcodel (
pódiceps).
cufundac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cufundác s. m.,
pl. cufundácicufundac (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUFUNDÁC, cufundaci, s. m. (
Ornit.) Cufundar. —
Cufunda +
suf. -ac.