cufunda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUFUNDÁ, cufúnd, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda.
2. Refl. A intra în adânc; a dispărea (undeva). ♦ A prezenta o adâncitură. ♦ (Despre ochi) A fi înfundat în orbite. ♦ (Poetic) A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). ♦
Fig. (Despre aștri) A trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului). ♦ (Despre pământ) A se prăbuși.
3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc.
4. Tranz. Fig. (Rar) A compromite, a distruge. [
Var.: (
înv.)
acufundá vb. I] –
Lat. confundare.cufunda (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cufundá (-d, -át), vb. –
1. A afunda, a face să intre în apă, a arunca în apă. –
2. A strica, a nărui, a duce de rîpă. –
3. A împlînta, a înfige, a îngropa. –
4. A se lăsa absorbit de ceva. –
Var. (
Mold.)
acufunda, scufunda. Lat. *confundāre (Pușcariu 429; Candrea-Dens., 682; REW 2140; DAR);
cf. calabr. skuffundare. Este dublet al lui
confunda, vb., din
fr. confondre. –
Der. (s)cufundător, adj. (care se scufundă;
s. m., scafandru);
cufundos, adj. (
Trans., adînc);
cufundătură, s. f. (scufundare; adîncitură a solului, groapă);
cufundiș, s. n. (groapă sub apă);
cufunzime, s. f. (adîncime);
cufundaci, s. m. (pasăre ce se scufundă, Colymbus glacialis);
cufundar, s. m. (nume de păsări, Colymbus glacialis, Podiceps cristatus). –
Der. neol. confuz, adj., pe baza
fr. f. confuse, ca
amorez ‹
amoureuse; confuzi(un)e, s. f., din
fr.cufunda (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cufundá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
cufúndăcufundà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cufundà v.
1. a băga afund în apă spre a scoate apoi;
2. a târî la fund, a înghiți:
apa cufundă munții; 3. a se da la fund:
se cufundă în mare; 4. fig. a peri, a dispare:
umbra ’n păduri se cufundă AL.;
5. a se îneca:
corabia s’a cufundat; 6. fig. a se adânci, a se absorbi:
iar te-ai cufundat în stele ? EM. [Lat. CONFUNDERE].
cufunda (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUFUNDÁ, cufúnd, vb. I.
1. Refl. și
tranz. A intra sau a face să intre într-un lichid sau într-o materie moale; a (se) afunda, a (se) adânci, a (se) scufunda.
2. Refl. A intra în adânc; a dispărea (undeva). ♦ A prezenta o adâncitură. ♦ (Despre ochi) A fi înfundat în orbite. ♦ (Poetic) A se pierde (în umbră, în întuneric etc.). ♦
Fig. (Despre aștri) A trece dincolo de orizont; a apune (după linia orizontului). ♦ (Despre pământ) A se prăbuși.
3. Refl. Fig. A se lăsa absorbit de o activitate, de somn etc.
4. Tranz. Fig. (Rar) A compromite, a distruge. [
Var.: (
înv.)
acufundá vb. I] —
Lat. confundare.