cucoană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CUCOÁNĂ, cucoane, s. f. 1. Termen de politețe dat unei femei (măritate); doamnă.
2. (
Înv.) Fată tânără dintr-o familie domnitoare. [
Var.:
cocoánă, coánă s. f.] –
Cf. ngr. kokkóna.cucoană (Dicționaru limbii românești, 1939)cucóană, V.
cocoană.cucoană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cucoánă s. f.,
g.-d. art. cucoánei; pl. cucoánecucoană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CUCOÁNĂ, cucoane, s. f. 1. Termen de politețe dat unei femei (măritate); doamnă.
2. (
Înv.) Fată tânără dintr-o familie domnitoare. [
Var.:
cocoánă, coánă s. f.] —
Cf. ngr. kokkóna.