cuțitoaie - explicat in DEX

cuțitoaie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUȚITOÁIE, cuțitoaie, s. f. 1. Instrument format dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosit în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățirea copitelor. [Pr.: -toa-ie] – Cuțit + suf. -oaie.

cuțitoaie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cuțitoáie s. f., art. cuțitoáia, g.-d. art. cuțitoáiei; pl. cuțitoáie

cuțitoaie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cuțitoaie f. 1. cuțit lat cu două mânere al dulgherilor; 2. unealtă analoagă a fierarului de curățit unghiile calului: 3. Zool4. alt nume dat svârlugei (după forma-i lungăreață).

cuțitoaie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUȚITOÁIE, cuțitoaie, s. f. 1. Unealtă așchietoare formată dintr-o lamă ascuțită de oțel (cu două mânere la capete), folosită în tâmplărie, dogărie, tăbăcărie etc. pentru cioplit, curățat, îndreptat, răzuit. 2. Unealtă tăietoare de oțel având o lamă plană sau curbă, prevăzută cu un mâner, folosită de potcovar pentru îndreptarea și curățarea copitelor. [Pr.: -toa-ie] — Cuțit + suf. -oaie.

cuțitoaĭe (Dicționaru limbii românești, 1939)
cuțitoáĭe f., pl. oĭ (ca lighioĭ) saŭ și egal cu sing. Est. Cuțit cu doŭă mînere la cele doŭă capete întrebuințat la cĭoplit orĭ răzuit de tîmplarĭ, dogarĭ, rotarĭ și potcovarĭ (în vest mezdrea). V. scăunoaĭe, sinalăŭ, strujniță.