cușniță - explicat in DEX

cușniță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. – Din bg. kužnica.

cușniță (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cușníță, cușníțe, s.f. (reg.) 1. vatră de piatră pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așează uneltele de lucru; fierărie, făurărie, potcovărie. 2. unealtă a dulgherului sau a rotarului; cobâlă, corniță, scaun de înspițat roata.

cușniță (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cúșniță (cúșnițe), s. f. – 1. Cuptor al fierarului. – 2. Fierărie. – Var. cușniță. Bg., sb. kužnica, rut. kužĭnica (DAR).

cușniță (Dicționaru limbii românești, 1939)
cúșniță, V. cujniță.

cușniță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cúșniță (reg.) s. f., g.-d. art. cúșniței; pl. cúșnițe

cușniță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cușniță f. 1. locul unde se bate și se roșește fierul, fierărie: să arză cușnița ziua și noaptea ISP.; 2. scaunul în care se pune roata când se înspițează. [Pol. KUZNIȚA].

cușniță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÚȘNIȚĂ, cușnițe, s. f. (Reg.) Vatră (de piatră) pe care lucrează fierarul sau potcovarul și pe care își așază uneltele de lucru; p. ext. fierărie. — Din bg. kužnica.