cușmă - explicat in DEX

cușmă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CÚȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. – Din ucr. kučma.

cușmă (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
cúșmă, cúșme, s.f. (reg.) 1. căciulă de blană, muhai. 2. pătură de lână cu glugă, purtată de ciobani. 3. burete comestibil de pădure. 4. parte a războiului de țesut, care ține ițele și brâgla; cavaftă, brâncare, jug.

cușmă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
cúșmă (cúșme), s. f. – 1. Căciulă de blană. – 2. (Banat) Pătură de lînă. – 3. (Mold.) Varietate comestibilă de ciupercă. Sl. kučĭma, în parte prin intermediul mag. kucsma (Cihac, II, 494; Gáldi, Dict., 88); cf. rut., slov. kučma, pol. kuczma. – Der. cușmar, s. m. (fabricant de căciuli).

cușmă (Dicționaru limbii românești, 1939)
cúșmă f., pl. e (ung. kucsma, kusma, de unde și vsl. kucĭma, sîrb. rut. kúčma, pol. kuczma). Mold. nord. Trans. Căcĭulă.

cușmă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cúșmă (reg.) s. f., g.-d. art. cúșmei; pl. cúșme

cușmă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cușmă f. Mold. căciulă de oaie: să-mi pun cușma pe o ureche AL. [Slav. KUČĬMA].

cușmă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CÚȘMĂ, cușme, s. f. (Reg.) 1. Căciulă. 2. Pătură groasă de lână. — Din ucr. kučma.