cușer (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CÚȘER adj. invar. (Despre mâncări și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦
Fig. (
Fam.) Foarte bun, excelent. –
Cf. ebr. kâscher „curat, ritual”.
cușer (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)cușér, -ă, adj. (înv.)
1. curat, gătit după ritual evreiesc.
2. fără bani, lefter.
cușer (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cúșer adj. –
1. (Aliment) pregătit după ritual conform prescripțiilor religiei mozaice. –
2. Curat, autentic, pur.
Ebr. kāšer.cușer (Dicționaru limbii românești, 1939)cúșer adj. fix (cuv. jidănesc).
Carne cușer (la Jidanĭ), carne bună de mîncat. V.
trif.cușer (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)cúșer, (cușăr, coșer), adj. – (ref. la alimente) Curat, nespurcat; pregătit după ritual.(fig. și fam.) Așa cum trebuie. Cuvântul a rămas în limbajul local cu sensul de „curat, drept, cinstit„, în expr. nu-i lucru cușer. – Cf. ebr. kâscher „curat, ritual”.
cușer (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cúșer adj. invar.cușer (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CÚȘER adj. invar. (Despre mâncăruri și băuturi, în practica religiei mozaice) Pregătit după ritual. ♦
Fig. (
Fam.) Foarte bun, excelent. —
Cf. ebr. kâscher „curat, ritual”.