cuĭer - explicat in DEX

cuier (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CUIÉR, cuiere, s. n. Suport de lemn sau metal, mobil sau fixat în perete, prevăzut cu mai multe cârlige sau brațe, de care se atârnă diverse obiecte și accesorii de îmbrăcăminte. [Pr.: cu-ier] – Cui + suf. -er.

cuier (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cuiér s. n., pl. cuiére

cuier (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
cuier n. bucată de fier sau de lemn cu cuie bătut de perete, de atârnat haine pe el.

cuier (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CUIÉR, cuiere, s. n. Suport de lemn sau de metal, mobil sau fixat în perete, prevăzut cu mai multe cârlige sau brațe, de care se atârnă diverse obiecte și accesorii de îmbrăcăminte. [Pr.: cu-ier] — Cui + suf. -er.

cuĭer (Dicționaru limbii românești, 1939)
cuĭér n., pl. e (d. cuĭ). Șir de cuĭe saŭ de cîrlige fixate pe ceva ca să țină haĭnele ș. a. V. sărciner.