crâmpoți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRÂMPOȚÍ, crâmpoțésc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din
crâmpot (puțin folosit, „bucată”,
et. nec.).
crâmpoți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crâmpoțí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1 sg și 3
pl. crâmpoțésc, imperf. 3
sg. crâmpoțeá; conj. prez. 3
să crâmpoțeáscăcrâmpoți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRÂMPOȚÍ, crâmpoțesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. — Din
crâmpot (puțin folosit, „bucată”).
crâmpoțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crâmpoțì v. Mold. a tăia in bucăți lungărețe, a, sfâșia:
a ucis iezii și i-a crâmpoțit CR.