crâmpoți - explicat in DEX

crâmpoți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRÂMPOȚÍ, crâmpoțésc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. – Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”, et. nec.).

crâmpoți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crâmpoțí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg și 3 pl. crâmpoțésc, imperf. 3 sg. crâmpoțeá; conj. prez. 3 să crâmpoțeáscă

crâmpoți (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRÂMPOȚÍ, crâmpoțesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A tăia, a rupe, a sfâșia în bucăți inegale; a ciopârți. ♦ A mânca fără rânduială, de ici de colo, câte puțin. — Din crâmpot (puțin folosit, „bucată”).

crâmpoțì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crâmpoțì v. Mold. a tăia in bucăți lungărețe, a, sfâșia: a ucis iezii și i-a crâmpoțit CR.