cruțător - explicat in DEX

cruțător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRUȚĂTÓR, -OÁRE, cruțători, -oare, adj. (Rar) 1. Milostiv, îndurător. 2. Econom. – Cruța + suf. -ător.

cruțător (Dicționaru limbii românești, 1939)
cruțătór, -oáre adj. Care cruță, econom. Milos, îndurător. S. f., pl. orĭ. Vechĭ. Milostenie.

cruțător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cruțătór (rar) adj. m., pl. cruțătóri; f. sg. și pl. cruțătoáre

cruțător (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRUȚĂTÓR, -OÁRE, cruțători, -oare, adj. (Rar) 1. Milostiv, îndurător. 2. Econom. — Cruța + suf. -ător.