crov (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROV, crovuri, s. n. Formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare; găvan, padină. – Din
scr. crov.crov (Dicționaru limbii românești, 1939)crov n., pl.
urĭ (sîrb.
krov, vsl.
krovŭ, acoperiș, acoperemînt [!], sîrb.
skrovište, vsl.
sŭkr-, ascunzătoare,
zakrovŭ, vizuină. V.
pocrov).
Olt. Groapă, adîncătură [!] (În Rț. și
croc. Augm.
crovan, pl.
e; dim.
croviț, pl.
e).
Croh (d. vsl.).
Mold. sud. Ascunzătoare, culcuș (de ĭepure orĭ de alt animal sălbatic orĭ și de cîne [!] orĭ de porc).
Covru (met. din
crov, ca
codru din
crod).
Mold. Culcuș de animal sălbatic. Peșteră (de sihastru). – Și
groh (Tut.) V.
bîrlog, vizuină, cotlon, somină.crov (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crov s. n.,
pl. cróvuricrov (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROV, crovuri, s. n. Formă mică de relief cu aspect de depresiune circulară sau alungită, dezvoltată pe loess prin tasare; găvan, padină. — Din
sb. krov.