crotalie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CROTÁLIE, crotalii, s. f. Marcă metalică aplicată pe urechea animalelor ca semn de recunoaștere. – Din
ngr. krótalon, „zurgălău”.
crotalie (Marele dicționar de neologisme, 2000)CROTÁLIE s. f. marcă metalică aplicată în urechea animalelor, pentru recunoaștere. (< germ.
Krotalie)
crotalie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crotálie (-li-e) s. f.,
art. crotália (-li-a), g.-d. art. crotáliei; pl. crotálii, art. crotáliile (-li-i-)crotalie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CROTÁLIE, crotalii, s. f. Marcă metalică aplicată pe urechea animalelor ca semn de recunoaștere. — Din
ngr. krótalon „zurgălău”.