crunta(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRUNTÁ,crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și cruntez] – Lat. cruentare.
crunta(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) cruntá(a ~) (reg.) vb., ind. prez. 3 crúntă/crunteáză
cruntà(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) cruntà v. a însângera: cruntând paloșul nostru într’însul BALC.
crunta(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRUNTÁ,crunt, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se încrunta. [Prez. ind. și: cruntez] – Lat. cruentare.