crup (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUP s. n. Afecțiune a laringelui la copil, caracterizată prin respirație sufocantă și printr-o tuse răgușită, uneori cu formare de false membrane; gușter. – Din
fr. croup.crup (Dicționar de neologisme, 1986)CRUP s.n. Anghină difterică localizată pe laringe; (
pop.) gușter. [< fr., engl.
croup].
crup (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)crup adv. (reg.) în expr.
a se îmbăta crup = a se îmbăta tun.
crup (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)crup adv. – În expresia
beat crup „beat criță”.
Germ. Krupp, nume al celebrului fabricant de tunuri, plecîndu-se de la interpretarea glumeață a expresiei echivalente „beat tun” (DAR; Pușcariu,
Lr., 121).
crup (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRUP s. n. anghină difterică localizată pe laringe. (< fr.
croup)
crup (Dicționaru limbii românești, 1939)*crup n., pl.
urĭ (fr.
croup, d. engl.
croup). Angină difterică. V.
angină.crup (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crup (boală)
s. n.crup (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crup n. un fel de anghină foarte dureroasă, care atacă mai ales pe copiii cei mici și-i face să moară uneori în mai puțin de 12 ore:
crupul se zice popular
gușter (= fr.
croup).
crup (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUP s. n. Obstrucție a laringelui manifestată clinic prin respirație sufocantă și printr-o tuse răgușită, uneori cu formare de false membrane; gușter. — Din
fr. croup.