crumpănă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)crúmpănă (-pene), s. f. – Cartof. –
Var. crumpen(ă), crumpir(ă), crump(à), etc.
Germ. Grundbirne (Borcea 184; REW 3892;
cf. Byck-Graur 28), prin intermediul
săs. Krumpirn în
Trans., din
sb.,
slov.
krumpir în Banat și
Olt.