cruntat(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CRUNTÁT, -Ă,cruntați, -te, adj. (Înv. și reg.) Încruntat. – V. crunta.
cruntat(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CRUNTÁT, -Ă,cruntați, -te, adj. (Înv. și reg.) Încruntat. — V. crunta.