cruciș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCÍȘ, -Ă, cruciși, -e, adj.,
adv. I. Adj. 1. (Despre ochi,
p. ext. despre oameni) Sașiu;
fig. dușmănos.
2. Care se întretaie, se încrucișează. ◊
Loc. adv. În cruciș = în cruce.
II. Adv. 1. Întretăindu-se în formă de cruce (
I 1).
2. În directie piezișă; oblic. ◊
Expr. Și (în) cruciș, și (în) curmeziș = în lung și în lat, în toate părțile.
A se pune (în) cruciș și (în) curmeziș = a încerca prin toate mijloacele să se opună, să zădărnicească o acțiune. –
Cruce +
suf. -iș.