crucișător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCIȘĂTÓR, crucișătoare, s. n. Navă de război rapidă, mai ușoară decât cuirasatul, care servește ca avangardă într-o escadră, la recunoașteri etc. – [În]
crucișa +
suf. -ător. (După
fr. croiseur).