crucifix (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCIFÍX, crucifixe, s. n. Obiect de cult (la catolici) reprezentând pe Cristos răstignit. [
Pl. și:
crucifixuri] – Din
fr. crucifix, lat. crucifixus.crucifix (Dicționar de neologisme, 1986)CRUCIFÍX s.n. Obiect de cult reprezentând pe Cristos răstignit pe cruce. [Pl.
-xe, -xuri. / cf. lat.
crucifixus, fr.
crucifix].
crucifix (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRUCIFÍX s. n. obiect de cult reprezentându-l pe Isus răstignit pe cruce. (< fr.
crucifix, lat.
crucifixus)
crucifix (Dicționaru limbii românești, 1939)*crucifíx n., pl.
urĭ (lat.
crucifixus, răstignit, d.
crux, cruce, și
figere, fixum, a înfige, a fixa). Cruce pe care e reprezentat sculptat Hristos răstignit.
crucifix (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crucifíx s. n.,
pl. crucifíxe/crucifíxuricrucifix (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crucifix n. reprezentarea lui Isus pironit pe cruce.
crucifix (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUCIFÍX, crucifixe, s. n. Reprezentare sculptată a lui Isus Hristos răstignit pe cruce. [
Pl. și:
crucifixuri] — Din
fr. crucifix, lat. crucifixus.