crucifica (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I.
Tranz. (În antichitate; azi
fig.) A răstigni pe cruce. – După
fr. crucifier.crucifica (Dicționar de neologisme, 1986)CRUCIFICÁ vb. I. tr. A executa un condamnat, omorându-l prin țintuire pe cruce; a răstigni. [P.i.
crucífic. / cf. fr.
crucifier, lat.
crucifigere – a țintui pe cruce].
crucifica (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRUCIFICÁ vb. tr. 1. a executa un condamnat prin țintuire pe cruce; a răstigni. 2. (fig.) a chinui. (după fr.
crucifier)
crucifica (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crucificá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
crucíficăcrucificà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crucificà v. a pironi pe cruce, a răstigni.
crucifica (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUCIFICÁ, crucífic, vb. I.
Tranz. (în Antichitate; azi
fig.) A răstigni pe cruce. – Din
fr. crucifier.