cruciferă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUCIFÉRĂ, crucifere, s. f. (La
pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu flori alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce (
I 1); (și la
sg.) plantă care face parte din această familie. ◊ (Adjectival)
Plante crucifere. – Din
fr. crucifère.cruciferă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)CRUCIFÉRĂ (‹
fr. {i}; {s}
lat. cruci- „cruce” +
fero „a purta”)
s. f. (La
pl.) Familie de plante angiosperme dicotiledonate, erbacee,rar semiarbuști, cu frunze alterne, flori hermafrodite, dispuse în racem, cu patru petale și fructe silicve sau silicule, rar nucule; multe dintre ele sînt plante oleaginoase alimentare, condimentare, ornamentale sau de nutreț. Are
c. 4.000 de specii. ♦ (Și la
sg., adesea
adj.) Plantă care face parte din această familie (
ex. varza, traista-ciobanului).
cruciferă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cruciféră adj. f.,
s. f.,
pl. cruciférecruciferă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUCIFÉRĂ, crucifere, s. f.,
adj. 1. S. f. (La
pl.) Familie de plante dicotiledonate, cu flori alcătuite din patru sepale și patru petale dispuse în formă de cruce (I 1); (și la
sg.) plantă care face parte din această familie.
2. Adj. Care ține de crucifere (1), privitor la crucifere.
Plante crucifere. — Din
fr. crucifère.