cruța (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUȚÁ, cruț, vb. I.
Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. ◊
Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea).
2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri.
3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi.
4. (
Înv.) A se codi, a ezita. –
Et. nec.cruța (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)cruțá (-ț, -át), vb. –
1. A economisi, a cheltui puțin. –
2. A trata cu menajament, a nu obosi, a nu abuza. –
3. A proteja, a ocroti. –
4. A ierta, a scuti. –
5. (Înv.) A se supune, a respecta. –
6. A evita. Origine incertă. Se consideră în general că reprezintă un
lat. *
curtiāre „a tăia”, fie direct (Pușcariu 420; Pușcariu,
Lat. ti, 43; Philippide, II, 639; REW 2419; DAR; Pușcariu,
Lr., 264) fie prin intermediul
alb. kurtseń (Cihac, II, 716; Densusianu,
Rom., XXXIII, 276; Densusianu,
Hlr., 352; Philippide,
Principii, 140). Această
der. este greu de susținut, căci sensurile 3-5, care sînt la fel de vechi ca celelalte, nu se pot explica pe baza ideii de „scurt”. Credem că este vorba de același cuvînt
ocroti „a proteja, a sprijini”, din
sl. okrotiti; mai bine zis că trebuie pornit de la
sl. krotiti „a atenua, a calma”, chiar dacă fonetismul nu este clar. După Lexiconul de la Buda, din
lat. *
cruciāre „a încrucișa”; cuvînt autohton, după Miklosich,
Slaw. Elem., 10; din
lat. *curatiāre, după Crețu, 351.
cruța (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cruțá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
crúțăcruțà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)cruțà v.
1. a trata cu blândețe, cu moderațiune:
cruță pe cei învinși; 2. a scuti de:
cruță-mi această osteneală; 3. a economisi, a păstra sănătatea:
cruță-te, cruță-ți vorbele. [Cf. albanez KRUȚENĬ, a cruța].
cruța (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUȚÁ, cruț, vb. I.
Tranz. 1. A ierta, a scuti (de pedeapsă); a se îndura de..., a avea milă. ◊
Expr. A cruța viața cuiva = a lăsa pe cineva în viață (după ce-i fusese hotărâtă moartea).
2. A trata (pe cineva) cu înțelegere; a menaja. ♦ A păzi, a feri.
3. A folosi, a consuma un obiect cu prevedere; a economisi.
4. (
Înv.) A se codi, a ezita. —
Et. nec.