crușeală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRUȘEÁLĂ s. f. (
Reg.) Argăseală. –
Cruși +
suf. -eală.crușeală (Dicționaru limbii românești, 1939)crușeálă f., pl.
elĭ. Est. Dubeală (coajă de stejar cu apă de var). – Pop.
-șálă (ca
greșală).
crușeală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)crușeálă (
reg.)
s. f.,
g.-d. art. crușélii; pl. crușélicrușeală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)crușeală f. Mold. tăbăcirea pieilor.
crușeală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRUȘEÁLĂ s. f. (
Reg.) Argăseală. —
Cruși +
suf. -eală.