crușățea - explicat in DEX

crușățea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRUȘĂȚEÁ, crușățele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris). – Crușit + suf. -ea.

crușățea (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
CRUȘĂȚEÁ (‹ crușit) s. f. Plantă erbacee bienală sau perenă din familia cruciferelor, înaltă de 30-70 cm, cu flori galben-aurii dispuse în raceme și cu fructe silicve (Barbarea vulgaris). Frunzele tinere au proprietăți antiscorbutice și pot fi consumate ca salată.

crușățea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crușățeá s. f., art. crușățeáua, g.-d. art. crușățélei; pl. crușățéle, art. crușățélele

crușățea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRUȘĂȚEÁ, crușățele, s. f. Plantă erbacee din familia cruciferelor, cu flori galbene-aurii și cu frunze amărui, comestibile (Barbarea vulgaris). — Crușit + suf. -ea.