crotal - explicat in DEX

crotal (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CROTÁL, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. – Din fr. crotale.

crotal (Dicționar de neologisme, 1986)
CROTÁL s.m. Șarpe foarte veninos care trăiește în America tropicală; șarpe-cu-clopoței. / < fr. crotale, cf. gr. krotalon – clopoțel].

crotal (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CROTÁL I. s. m. șarpe veninos de talie mare din America tropicală, cu solzi cornoși la coadă, care produc un sunet caracteristic; șarpe cu clopoței. II. s. n. instrument de percuție alcătuit dintr-o pereche de talgere mici de lemn sau metal, fixate în palme prin curele din piele, să puncteze ritmul de dans. (< fr. crotale, gr. crotalon)

crotal (Dicționaru limbii românești, 1939)
*crotál m., pl. lĭ (vgr. krótalon, zurgalăŭ [!], geamparale; lat. krótalum, it. crótalo). Un fel de șarpe veninos din America, lung pînă la doĭ metri și care are în coadă niște solzĭ sonorĭ care fac zgomot cînd se mișcă.

crotal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crotál¹ (șarpe-cu-clopoței) s. m., pl. crotáli

crotal (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
crotál² (castanietă) s. n., pl. crotále

crotal (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
crotal m. soiu de șerpi veninoși a căror coadă e înarmată de solzi, ce produc un sunet de zurgălăi: el se mai numește și șarpe cu clopoței.

crotal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROTÁL¹, crotali, s. m. (Zool.) Șarpe-cu-clopoței. — Din fr. crotale.

crotal (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CROTÁL², crotale, s. n. Castanietă. — Din ngr. krotalon.