cronometrie - explicat in DEX

cronometrie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CRONOMETRÍE s. f. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor și instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. – Din fr. chronométrie.

cronometrie (Dicționar de neologisme, 1986)
CRONOMETRÍE s.f. Parte a fizicii care studiază măsurarea timpului. ♦ Tehnica construirii cronometrelor. [Gen. -iei. / < fr. chronométrie].

cronometrie (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CRONOMETRÍE s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele de măsurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronométrie)

cronometrie (Dicționaru limbii românești, 1939)
*cronometríe f. Știința măsuriĭ tĭmpuluĭ.

cronometrie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
cronometríe (-me-tri-) s. f., art. cronometría, g.-d. cronometríi, art. cronometríei

cronometrie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CRONOMETRÍE s. f. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor și instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. — Din fr. chronométrie.