cronometror (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRONOMETRÓR, -OÁRE, cronometrori, -oare, s. m. și
f. Persoană care măsoară timpul cu cronometrul pentru a norma procesele de muncă, pentru a determina rezultatele întrecerilor sportive etc. – Din
fr. chronométreur.cronometror (Dicționar de neologisme, 1986)CRONOMETRÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care cronometrează. [< fr.
chronométreur].
cronometror (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRONOMETRÓR, -OÁRE s. m. f. cel care cronometrează. (< fr.
chronométreur)
cronometror (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cronometrór (-me-tror) s. m.,
pl. cronometróricronometror (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRONOMETRÓR, -OÁRE, cronometrori, -oare, s. m. și
f. Persoană care măsoară timpul cu cronometrul pentru a norma procesele de muncă, pentru a determina rezultatele întrecerilor sportive etc. — Din
fr. chronométreur.