cronometrare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRONOMETRÁRE, cronometrări, s. f. Acțiunea de
a cronometra; cronometraj. –
V. cronometra.cronometrare (Dicționar de neologisme, 1986)CRONOMETRÁRE s.f. Acțiunea de a cronometra; cronometraj. [<
cronometra].
cronometrare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)cronometráre (-me-tra) s. f.,
g.-d. art. cronometrắrii; pl. cronometrắricronometrare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRONOMETRÁRE, cronometrări, s. f. Acțiunea de
a cronometra; cronometraj.—
V. cronometra.