criminalistică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIMINALÍSTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea mijloacelor și cu elaborarea metodelor pentru prevenirea infracțiunilor, pentru examinarea probelor judiciare în vederea descoperirii infracțiunilor săvârșite și a infractorilor. – Din
germ. Kriminalistik.criminalistică (Dicționar de neologisme, 1986)CRIMINALÍSTICĂ s.f. Știință care studiază și propune metodele și mijloacele dezvăluirii crimelor, cu scopul lămuririi și prevenirii lor. [Gen.
-cii. / < fr.
criminalistique].
criminalistică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criminalístică s. f.,
g.-d. art. criminalísticiicriminalistică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIMINALÍSTICĂ s. f. Știință care se ocupă cu cercetarea mijloacelor și cu elaborarea metodelor pentru prevenirea infracțiunilor, pentru examinarea probelor judiciare în vederea descoperirii infracțiunilor săvârșite și a infractorilor. — Din
germ. Kriminalistik.