criminalitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIMINALITÁTE s. f. Săvârșire de omoruri; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă. – Din
fr. criminalité.criminalitate (Dicționar de neologisme, 1986)CRIMINALITÁTE s.f. Săvârșire de crime; numărul de omoruri comise într-o perioadă într-un anumit teritoriu. [Cf. fr.
criminalité].
criminalitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRIMINALITÁTE s. f. săvârșire de crime; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un teritoriu, într-o anumită perioadă. (< fr.
criminalité)
criminalitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*criminalitáte f. Caracteru de a fi criminal.
criminalitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criminalitáte s. f.,
g.-d. art. criminalitắțiicriminalitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)criminalitate f. caracterul celui criminal.
criminalitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIMINALITÁTE s. f. Săvârșire de omoruri; totalitatea infracțiunilor săvârșite pe un anumit teritoriu într-o anumită perioadă. — Din
fr. criminalité.