criminalist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIMINALÍST1, -Ă, criminaliști, -ste, s. m. și
f. Specialist în criminalistică. – Din
fr. criminaliste.criminalist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CRIMINALÍST2, -Ă, criminaliști, -ste, s. m. și
f. (
Înv.) Criminal
2 (
2). –
Criminal2 +
suf. -ist.criminalist (Dicționar de neologisme, 1986)CRIMINALÍST, -Ă s.m. și f. Specialist în criminalistică. [< fr.
criminaliste].
criminalist (Marele dicționar de neologisme, 2000)CRIMINALÍST, -Ă s. m. f. jurist specialist în criminalistică. (< fr.
criminaliste)
criminalist (Dicționaru limbii românești, 1939)*criminalíst, -ă s. și adj. Care se ocupă de crime:
Beccaria fu un mare criminalist.criminalist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)criminalíst s. m.,
pl. criminalíșticriminalist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)criminalist m. cel ce scrie asupra materiilor criminale sau care le cunoaște bine.
criminalist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIMINALÍST1, -Ă, criminaliști, -ste, s. m. și
f. Specialist în criminalistică. — Din
fr. criminaliste.criminalist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CRIMINALÍST2, -Ă, criminaliști, -ste, s. m. și
f. (
Înv.) Criminal
2 (
2). —
Criminal2 + suf. -ist.