credulitate - explicat in DEX

credulitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, -atis.

credulitate (Dicționar de neologisme, 1986)
CREDULITÁTE s.f. Însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. [Cf. fr. crédulité, lat. credulitas].

credulitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CREDULITÁTE s. f. însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. (< fr. crédulité, lat. credulitas)

credulitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*credulitáte f. (lat. credúlitas, -átis). Defectu de a fi crédul.

credulitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
credulitáte s. f., g.-d. art. credulitắții

credulitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
credulitate f. dispozițiune de a crede prea ușor lucruri lipsite de temeiu.

credulitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREDULITÁTE s. f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. — Din fr. crédulité, lat. credulitas, -atis.