credenț(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) CREDÉNȚ,credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. – Din germ. Kredenz.
credenț(Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011) credénț, s.n. – v. chedrénț.
credenț(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) CREDÉNȚ,credențuri, s. n. (Reg.) Bufet. — Din germ. Kredenz.