creatură - explicat in DEX

creatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
CREATÚRĂ, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Ființă vie, făptură; om, individ. [Pr.: -cre-a-] – Din fr. créature, lat. creatura.

creatură (Dicționar de neologisme, 1986)
CREATÚRĂ s.f. Ființă, făptură; (peior.) individ. ♦ Protejat, acolit (al unui om influent). [Cf. fr. créature, lat. creatura].

creatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)
CREATÚRĂ s. f. ființă umană, făptură; (peior.) individ. (< fr. créature, lat. creatura)

creatură (Dicționaru limbii românești, 1939)
*creatúră (ea 2 silabe) f., pl. ĭ (lat. creatura). Ființă creată, făptură. Om (față de Dumnezeŭ). Fig. Persoană care datorește [!] alteĭa pozițiunea saŭ averea eĭ: acest om e creatura ministruluĭ.

creatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
creatúră (cre-a-) s. f., g.-d. art. creatúrii; pl. creatúri

creatură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
creatură f. 1. ființă creată; 2. omul, în opozițiune cu D-zeu: 3. fig. persoană care datorește alteia poziția ori averea ei.

creatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
CREATÚRĂ, creaturi, s. f. (Adesea peior.) Ființă vie, făptură; om, individ. [Pr.: cre-a-] — Din fr. créature, lat. creatura.