creativitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)CREATIVITÁTE, creativități, s. f. Însușirea de a fi creator; putere creatoare. [
Pr.:
cre-a-] – Din
fr. créativité.creativitate (Dicționar de neologisme, 1986)CREATIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi creator; putere creatoare. [Pron.
cre-a-. / cf. fr.
créativité].
creativitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)CREATIVITÁTE s. f. dispoziție potențială de a crea, însușirea de a fi creator. (< fr.
créativité)
creativitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*creativitáte (
livr.)
(cre-a-) s. f.,
g.-d. art. creativitắțiicreativitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)CREATIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi creator; putere creatoare. [
Pr.:
cre-a-] — Din
fr. créativité.