covoraș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)COVORÁȘ, covorașe, s. n. Diminutiv al lui
covor. –
Covor +
suf. -aș.covoraș (Dicționaru limbii românești, 1939)covoráș n., pl.
e. Covor mic.
covoraș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)covoráș s. n.,
pl. covoráșecovoraș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)covoraș n. covor mic dinaintea unui pat sau biurou.
covoraș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)COVORÁȘ, covorașe, s. n. Diminutiv al lui
covor. —
Covor +
suf. -aș.